TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri.titiríre, titiríri, s.f. (reg. și fam.) 1. așezare atentă a unui lucru. 2. dichisire, aranjare, gătire.titiríre s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríriTITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.titirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. și pl. titireáscă