TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.
TITIRÉZ s. 1. v. prâsnel. 2. prâsnel, sfârlează, (înv. și reg.) sfârlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mână, pârpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)
TITIRÉZ s. v. teică.
titiréz s. m./s. n., pl. titirézi/titiréze
TITIRÉZ1 ~i m. 1) Jucărie în formă de con cu vârf ascuțit care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație păstrându-si echilibrul; prâsnel; sfârlează. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors; prâsnel; sfârlează. 3) fig. Persoană vioaie și sprintenă. /cf. alb. tir
TITIRÉZ2 ~uri n. Bățul de sub coșul morii care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre. /cf. alb. tir