TIRIPLÍC s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik.
tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.
tiriplíc (-curi), s. n. – Fir de bumbac. Tc. tire iplik (Șeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.
tiriplíc s. n., pl. tiriplícuri
TIRIPLIC ~uri n. rar Bumbac folosit la brodat, la țesut sau împletit. /turc. tireiplik, sb. tiriplik