TIRIGHÍE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía.
TIRIGHÍE s. v. piatră de vin, tartru.
tirighíe, tirighíi, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafața ceaiului răcit. 4. negreală de la streșini.
tirighíe s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíei