TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.TIRIACHÍU adj. v. indispus, mahmur.tiriachíu adj. m. (sil. -ri-a-
), f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíiTIRIACHÍU ~e (~i) înv. Care se află în stare de buimăceală (din cauza băuturii); buimăcit. /turc. tiryaki