TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + suf. -ar.
TIPICÁR adj. v. pedant, scrupulos, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)
tipicár adj. m., pl. tipicári; f. sg. tipicáră, pl. tipicáre
TIPICÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) 1) Care acordă importanță exagerată lucrurilor neesențiale; meticulos; minuțios. 2) Care acordă prea multă atenție aspectului formal al lucrurilor. 3) înv. Care se ține cu strictețe de tipicul bisericesc. /tipic + suf. ~ar