TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.
TEZAURÁR s. v. trezorier.
tezaurár s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurári
TEZAURÁR ~i m. înv. Persoană având obligația de a păzi și de a administra tezaurul țării. /tezaur + suf. ~ar