TETREÁ, tetrele, s. f. (Înv.) Dulceață (de chitră). – Din tc. tetre.
tetreá (-éle), s. f. – Dulceață de chitră. Tc. titre (Șeineanu, II, 359).
tetreá s. f. (sil. -trea), art. tetreáua, g.-d. art. tetreléi; pl. tetréle