TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.
TERȚIÁR, -Ă adj. 1. Care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. 2. (Geol. și s.n.) Eră terțiară = neozoic. [Pron. -ți-ar. / fr. tertiaire, cf. lat. tertius – al treilea].
TERȚIÁR1 s. m. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso dÁssisi. ( fr. tertiaire, lat. tertiarius)
TERȚIÁR2, -Ă adj. 1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală. 2. eră ~ă (și s. n.) = neozoic. 3. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare2 (2). ( fr. tertiaire, lat. tertiarius)
TERȚIÁR adj., s. v. neozoic.
terțiár adj. m. (sil. -ți-ar), pl. terțiári; f. sg. terțiáră, pl. terțiáre
terțiár s. n. (sil. -ți-ar)
TERȚIÁR ~ă (~i, ~e) (despre perioade de timp) Care constituie a treia fază a unei evoluții. ◊ Eră ~ă perioadă geologică când pe scoarța terestră apar forme de relief; neozoic. [Sil. -ți-ar] /fr. tertiaire, lat. tertiarius