TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2. – V. tempera2.TEMPERÁRE s.f. Acțiunea de a tempera și rezultatul ei. [ tempera].TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.temperáre s. f., g.-d. art. temperăriiTEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /fr. tempérerA TEMPERÁ ~éz tranz.
livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /fr. tempérerTEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [ fr. tempérer, cf. lat. temperare].TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. ( fr. tempérer, lat. temperare)TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.A (se) tempera ≠ a (se) intensificaA tempera ≠ a grăbitemperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză