TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [Gen. -iei. / fr. télédiaphonie].
TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. ( fr. télédiaphonie)
telediafoníe s. f. (sil. -di-a-), art. telediafonía, g.-d. telediafoníi, art. telediafoníei