TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela.TEÁRĂ s. v. natră, război, urzeală.teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla
(Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.teáră s. f., g.-d. art. térii; pl. teri