TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.
TĂTĂROÁICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriță, tătăroaie.
tătăroáică s. f., g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáice
TĂTĂROÁICĂ ~ce f. pop. Femeie care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. /tătar + suf. ~oaică