TĂRĂȘÉNIE, tărășenii, s. f. (Fam. și pop.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. – Et. nec.
TĂRĂȘÉNIE s. v. încurcătură, întâmplare, pățanie, peripeție, poznă.
tărășénie s. f. (sil. -ni-e), art. tărășénia (sil. –ni-a), g.-d. art. tărășéniei; pl, tărășénii, art. tărășéniile (sil. -ni-i-)