TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.
TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.
TAPIȚÁ vb. elem. tapisa.
tapițá/tapisá (a îmbrăca o mobilă cu țesături, piele etc.) vb., ind. prez. 1 sg. tapițéz/tapiséz, 3 sg. și pl. tapițéază/tapiseáză