TĂPĂLĂÍ, tăpălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A merge lovind greoi pământul cu talpa. – Cf. talpă.
tăpălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpălăiésc, imperf. 3 sg. tăpălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpălăiáscă
A TĂPĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A merge cu pași grei. /Orig. nec.