TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.TANGÁRA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. ( fr. tangara)tangará s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangaráleTANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr.
tanguer.A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /fr. tanguerTANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. ( fr. tanguer)tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză