TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tendresse.TANDRÉȚE f. 1) Atitudine plină de gingășie, finețe și delicatețe față de cineva; drăgălășenie. 2) Caracter tandru. [G.-D. tandreții; Sil. tan-dre-] /fr. tendresseTANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță
s.f. / fr. tendresse].TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. ( fr. tandresse)TANDRÉȚE s. gingășie. (~ lui am simțit-o cu emoție.)Tandrețe ≠ cruzimetandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréțeiTANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe.TANDRÉȚĂ s.f. v. tandrețe.