TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.
TAHMÍN s. v. aproximație.
tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.
tahmín s. n., pl. tahmínuri