TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie.
TAHILALÍE s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. [Gen. -iei. / fr. tachylalie, cf. gr. tachys – rapid, lalein – a vorbi].
TAHILALÍE s. f. vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte. ( fr. tachylalie)
tahilálie s. f., art. tahilália, g.-d. art. tahiláliei; pl. tahilálii, art. tahiláliile