TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. castă.TÁGMĂ s. v. bandă, categorie, cârdășie, clan, clasă, clică, gașcă, grup, grupare, șleahtă.tágmă (-me), s. f. – Clasă, corporație, breaslă, categorie. – Mr.
tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX.tágmă s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágmeTÁGMĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care țin de aceeași categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri suspecte; clică; gașcă; clan; cârdășie; tacâm; șleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /ngr. tágma