TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă1. – V. tăblui.
tăbluít adj. m. (sil. -blu-), pl. tăbluíți; f. sg. tăbluítă; pl. tăbluíte
TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.
A TĂBLUÍ ~iésc tranz. (case și alte construcții) A acoperi cu tablă. /tablă + suf. ~ui
tăbluí vb. (sil. -blui-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbluiáscă