TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.TABIETLÍU adj., s. v. maniac.tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. și f. tabietlíiTABIETLÍU ~e (~i)
și substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /turc. tabiatli