SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din bg. sovalka.SUVÉICĂ s. (TEXT.) navetă, (pop.) suvelniță. (~ la războiul de țesut.)suveícă (-ci), s. f. – Piesă la războiul de țesut. – Var. suvelniță. Mr.
suval’că, megl. săvaică, suvalcă. Sl., cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu, Suf., 233; Iordan, Dift., 102; Conev 61).suvéică s. f., g.-d. art. suvéicii; pl. suvéiciSUVÉICĂ ~ci f. 1) Piesă la războiul de țesut, servind la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoană harnică și sprintenă. 2) Organ al mașinii de cusut în care se introduce mosorul sau țeava cu ața ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /bulg. sovalka