SURPÁT, -Ă, surpați, -te, adj. 1. (Despre maluri, terenuri etc.) Mâncat, ros de ape; cu surpături, prăpăstios, râpos. ♦ (Despre ziduri, clădiri etc.) Dărâmat, năruit; ruinat, distrus, nimicit. 2. (Pop.) Bolnav de hernie. – V. surpa.SURPÁT adj. 1. v. dărâmat. 2. prăbușit, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 3. prăbușit, prăvălit, răstur-nat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)SURPÁT adj., s. v. boșorog.SURPÁT s. v. prăbușire.surpát adj. m., pl. surpáți; f. sg. surpátă, pl. surpáteSURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare ( rupes).A SE SURPÁ mă surp intranz. 1) (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se ponorî; a se dărâma. 2) și fig. A se răsturna la pământ (datorită pierderii punctului de sprijin); a se nărui. /lat. subrupareA SURPÁ surp tranz. 1) A face să se surpe. 2) (sănătatea, convingerile etc.) A face să slăbească tare. 3) fig. A răsturna prin uneltiri. /lat. subrupareSURPÁ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. a se prăbuși, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)SURPÁ vb. v. abroga, anula, boșorogi, desființa, detrona, infirma, invalida, mazili, submina, suprima.surpá (-p, -at), vb. – 1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (Refl.) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. – 4. (Refl.) A suferi de hernie. – Var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. Lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, Alb. St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre
(Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s. f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, s. n. (teren dărîmat); surupină (var. surupiște), s. f. (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat.surpá vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 sg. și pl. súrpă; conj. prez. 3 sg. și pl. súrpe