SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.SURGÚCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.
surgúci (-uri), s. n. – 1. Panaș împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). Tc. sorguc (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.surgúci (bot.) s. m., pl. surgúcisurgúci (panaș) s. n., pl. surgúciuriSURGÚCI1 ~ m. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrițe. /turc. sorguçSURGÚCI2 ~ n. reg. Substanță solidă de culoare roșie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roșie. /turc. sorguç