SUPRA1- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-.
SUPRA2 adv. (În notația bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [Pr.: sú-] – Cuv. lat.
SUPRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Deasupra”, „peste”, „care se adaugă”. 2. „Supliment”, „adăugare”. 3. „Care trece peste o limită”, „exces”. 4. „Transcendent”, „de dincolo de lumea sensibilă”, „supranatural”. 5. „Superlativ”, „foarte”, „extraordinar”, „prea”. V. super-. [ fr. supra-, it. sopra-, cf. lat. supra].
SUPRA1- elem. super-. ()
SÚPRA2 adv. (ca trimitere bibliografică) deasupra, mai sus, mai înainte. ( lat. supra)
SÚPRA prep. v. asupra, către, înspre, la, spre.
supra- – Pref. care indică ideea de exces. Lat. supra-. În general traduce fr. sur-: supraalimenta, vb., din fr. suralimenter; supranatural, adj., din fr. surnaturel; suprataxă, s. f., din fr. surtaxe etc. În mod excepțional au rămas cu forma din fr. surexcita, vb., din fr. surexciter; surmena, vb., din fr. surmener; surprinde, vb., din fr. surprendre.
CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) împăratul nu este mai presus de gramatici – Replică dată lui Sigismund de Luxemburg când, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o greșeală gramaticală, ar fi spus: „Ego sum rex Romanus et supra grammaticam” („Sunt împărat roman și mai presus de gramatică”). V. și Non est princeps supra leges, sed leges supra principem.
NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducătorul stă deasupra legilor, ci legile deasupra conducătorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tânăr. Toți oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori să respecte legea. V. și Caesar non supra grammaticos.
UT SUPRA (lat.) ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte.