SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din fr. superbe, lat. superbus.SUPÉRB, -Ă adj. 1. Splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. Neobișnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mândru, trufaș. [Cf. fr. superbe, lat. superbus].SUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. ( fr. superbe, lat. superbus)SUPÉRB adj. v. mândru, orgolios, semeț, trufaș.SUPÉRB adj., adv. 1.
adj. v. grandios. 2. adj. v. minunat. 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.) 4. adj. v. perfect.supérb adj. m., pl. supérbi; f. sg. supérbă, pl. supérbeSUPÉRB ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se impune prin măreție; plin de măreție și lux; splendid; magnific. 2) Care este uimitor de frumos; splendid; celest; divin. 3) (despre situații, poziții) Care se caracterizează prin proprietăți excelente. 4) rar (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă aroganță și mândrie; plin de trufie și dispreț; semeț; trufaș. /fr. superbe, lat. superbus