suduíre, suduíri, s.f. (înv.) 1. înjurătură, insultă. 2. mustrare, certare, dojenire.SUDUÍ, súdui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.A SUDUÍ súdui pop. 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase; a înjura. 2. tranz.
1) A trata cu sudălmi; a înjura. 2) A trata cu reproșuri; a dojeni; a mustra. /ung. szidniSUDUÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, d****i, insulta, înjura, jigni, moraliza, mustra, ocărî, ofensa, ultragia.suduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. súdui, 3 sg. și pl. súduie, imperf. 3 sg. suduiá