SUDÁȚIE, sudații, s. f. 1. Provocare a unei transpirații excesive, prin mijloace terapeutice, în scopuri curative; p. gener. transpirație (abundentă). 2. Procedeu de separare a două sau mai multor substanțe dintr-un amestec, bazat pe diferența punctelor de topire. – Din fr. sudation, lat. sudatio.
SUDÁȚIE s.f. 1. Separarea componenților lichizi (sau cu un punct de topire scăzut) dintr-un amestec prin încălzirea înceată și progresivă a amestecului. 2. Transpirație abundentă provocată în scop curativ; nădușire. 3. (Mar.) Umiditate în magaziile navei produsă de condensarea vaporilor emanați de diverse mărfuri. [Gen. -iei, var. sudațiune s.f. / cf. fr. sudation, lat. sudatio].
SUDÁȚIE s. f. 1. separare a componenților lichizi (sau cu un punct de topire scăzut) dintr-un amestec, prin încălzirea înceată și progresivă a amestecului. 2. transpirație abundentă provocată în scop terapeutic. 3. (mar.) umiditate în magaziile navei produsă de condensarea vaporilor emanați de diverse mărfuri. ( fr., engl. sudation, lat. sudatio)
SUDÁȚIE s. v. apă, înnădușeală, nădușeală, sudoare, transpirație.
sudáție s. f. (sil. -ți-e), art. sudáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sudáției; pl. sudáții, art. sudáțiile (sil. -ți-i-)
SUDÁȚIE ~i f. 1) Procedeu de separare a componenților lichizi dintr-un amestec prin încălzire înceată și progresivă a amestecului. 2) Transpirație excesivă în scopuri curative (prin băi de abur, băi de soare etc.). /fr. sudation, lat. sudatio