SUBȚIÁ, subțiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1). ◊ Expr. (Tranz.) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ți-a] – Lat. subtiliare.SUBȚIÁ vb. 1. (reg.) a (se) subțira. (A ~ un obiect, un fâr.) 2. a se alungi. (Se ~ la un capăt.)
3. v. dilua. 4. a ascuți, a pițigăia, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)SUBȚIA vb. v. civiliza, cultiva, gâtui, îngusta, rafina, rarefia, stila, strâmta, sugruma.subțiá (-iéz, -át), vb. – 1. A face subțire, a slăbi, a se trage. – 2. A cizela, a rafina. – 3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. – Var. supția. Lat. subtῑlĭāre (Densusianu, Hlr., 166; Pușcariu 1669; REW 8398), cf. it. sottigliare. Cf. subțire.subțiá vb. (sil. –ți-a), ind. prez. 1 sg. subțiéz, 3 sg. și pl. subțiáză, 1 pl. subțiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. subțiéze; ger. subțiínd (sil. –ți-ind)A SE SUBȚIÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (mai) subțire. 2) fig. A deveni (mai) manierat; a se șlefui; a se ciopli; a se civiliza. /lat. subtiliareA SUBȚIÁ ~éz tranz. A face să se subțieze. /lat. subtiliareA (se) subția ≠ a (se) îngroșa