SUBLIMÁȚIE s. v. sublimare.
sublimáție, sublimáții, s.f. (înv.) 1. sublimare (transformare prin încălzire direct din stare solidă în stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorâte din tendințe instinctuale (s*****e) și egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale înalte și altruiste.
sublimáție s. f. (sil. -bli-, -ți-e), art. sublimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sublimáției; pl. sublimáții