SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub¹– + înțelege (după fr. sous-entendre).
SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / sub- + înțelege, după fr. sousentendre].
SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)
SUBÎNȚELÉGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)
subînțelége vb. (sil. mf. sub-) înțelege
A SUBÎNȚELÉGE subînțéleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege