STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. (Livr.) Încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia.STUPEFIÁT adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit.STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /fr. stupéfierSTUPEFIÁT ~tă (~ți, ~te) Care a fost supus stupefierii; uimit; uluit. [Sil. -fi-at] /v. a stupefiaSTUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a
, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere stupor – uluire, facere – a face].STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. ( fr. stupéfier)STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)