STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.STRUNJÍ vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)strunjí (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc,
imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strunjeáscăA STRUNJÍ ~ésc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung