STRIVITÓR, -OÁRE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.
STRIVITÓR adj. v. copleșitor, covârșitor, decisiv, determinant, hotărâtor.
strivitór adj. m., pl. strivitóri; f. sg. și pl. strivitoáre
STRIVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care strivește. /a (se) strivi + suf. ~tor