STREPEZÍT, -Ă, strepeziți, -te, adj. (Despre dinți sau mucoasa bucală) Iritat în urma consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezít, -ă adj.] – V. strepezi.
STREPEZÍT adj. (Transilv.) streped. (Dinți ~ți.)
STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí, vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire ( torpidus).
A SE STREPEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre dinți și cavitatea bucală) A se irita puternic și dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). /cf. sterpede
A STREPEZÍ pers. 3 ~éște tranz. A face să se strepezească. /cf. strepede
STREPEZÍ vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)
strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus ‹ lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).
strepezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strepezeáscă