STRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.strășnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá;
conj. prez. 3 sg. și pl. strășniceáscăSTRĂȘNICÍ, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.strășnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicésc, imperf. 3 sg. strășniceá;
conj. prez. 3 sg. și pl. strășniceáscăThis website uses cookies.