STRANGULÁȚIE, strangulații, s. f. (Rar) Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio.
STRANGULÁȚIE s.f. (Rar) Strangulare. [Gen. -iei, var. strangulațiune s.f. / cf. lat. strangulatio, fr. strangulation].
STRANGULÁȚIE s. f. strangulare. ( fr. strangulation, lat. strangulatio)
STRANGULÁȚIE s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
stranguláție s. f. (sil. -ți-e), art. stranguláția (sil. –ți-a), g.-d. art. stranguláției; pl. stranguláții, art. stranguláțiile (sil. –ți-i-)