STRĂLUMINÁRE, străluminări, s. f. (Rar) Acțiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.
STRĂLUMINÁRE s. v. lucire, lumină, scânte-iere, sclipire, sticlire, strălucire.
strălumináre s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări
STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.
STRĂLUMINÁ vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.
străluminá vb., ind. prez. 1 sg. străluminéz, 3 sg. și pl. strălumineáză