STOBORẤT, -Ă, stoborâți, -te, adj. (Reg.) Împrejmuit cu gard. ♦ (Despre fântâni) Cu ghizduri. – V. stoborî.STOBORÎ, stoborắsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împrejmui un loc cu gard. – Din stobor.STOBORÎ́, stoborắsc,
vb. IV. Tranz. (Trans.) A îngrădi cu stoboruri2, uluci. (stobor2 + suf. -î)stoborî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stoborăsc, imperf. 3 sg. stoborá; conj. prez. 3 sg. și pl. stoboráscă