STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
STIVUITÓR s. (rar) stivator.
stivuitór s. m. (sil. –vu-i-), pl. stivuitóri
STIVUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre