STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.STENOZÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A (se) îngusta; a face o stenoză. [ fr. sténoser].STENOZÁ vb. tr., refl. a face stenoză. ( fr. sténoser, engl. stenoze)stenozá vb., ind. prez. 3 sg. stenozeázăSTENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.STENÓZĂ ~e f. med. Stare patologică constând în îngustarea unui canal sau a unui orificiu anatomic (ceea ce produce tulburări în funcționarea organismului). ~ intestinală. ~ aortică. /fr. sténoseSTENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [ fr. sténose
, cf. gr. stenos – strâmt].STENÓZĂ1 s. f. îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism. ( fr. sténose)-STENÓZĂ2 elem. steno-.stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze