STĂROSTÍT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.STĂROSTÍT s. v. pețire, pețit.stărostít s. n.STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.A STĂROSTÍ ~ésc 1.
tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din starosteSTĂROSTÍ vb. v. cere, peți.stărostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărosteáscă