STÁNȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.STÁNȚĂ2 s. f. v. ștanță.STÁNȚĂ1 s.f. v. ștanță.STÁNȚĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance
, it. stanza].STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. ( fr. stance, it. stanza)STÁNȚĂ s. v. cameră, încăpere, odaie.stánță s. f., g.-d. art. stánței; pl. stánțeSTANȚÁ vb. I v. ștanța.STÁNȚĂ ~e f. Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /it. stanzaSTANȚÁ vb. I. v. ștanța.