SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera
+ suf. -ătură.SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeț.spulberătúră s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri