SPIONÁRE, spionări, s. f. Acțiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona.SPIONÁRE s. (pop.) iscodire. (~ cuiva.)spionáre s. f. (sil. spi-o-), g.-d. art. spionării; pl. spionăriSPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.A SPIONÁ ~éz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz.
A urmări în calitate de spion. /germ. spionieren, it. spionare, fr. espionnerSPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / it. spionare, fr. espionner].ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. ( germ. spionieren, it. spionare)SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)spioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. și pl. spioneáză