SPINÚL s. m. spic mic, spinișor. ( fr. spinul, lat. spinula)SPIN2, spini, s. m. (Fiz.) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din engl., fr. spin.SPIN1, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniștit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin1 (I 1) a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia. 2. Știft. – Lat. spinus „prun sălbatic”.SPIN ~i m. 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele și pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cunună de ~i suferință neîntreruptă; chin. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe niște) ~i a nu avea liniște; a fi nerăbdător. A fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, ramificată și ghimpoasă, cu frunze adânc crestate și cu flori roșii sau albe, dispuse în inflorescențe. 3) pop. Orice plantă erbacee, care are asemenea prelungiri înțepătoare. 4) Vârful cârligului de undiță. /lat. spinus, ~a
SPIN s.m. (Fiz.) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. [ engl., fr. spin, cf. engl. spinning moment – moment de rotire spin – a roti].SPIN1 s. m. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. ( engl., fr. spin)SPIN2 (I) – elem. „spin, ghimpe”. ( fr. spin/i/-, cf. lat. spina)BURETE-DE-SPÍN s. v. nicorete.BUREȚI-DE-SPÍNI s. pl. v. pâinișoară.PALMĂ-CU-SPÍNI s. v. broască.SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, țeapă, țepușă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de ~i; s-a înțepat într-un ~ al măceșului.) 2. v. mărăcine. 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpușnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) știft, cui cilindric.SPIN s. v. așchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-d******i, țeapă, țepușă.SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur.SPINUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt.spin (-ni), s. m. – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s. f. (desiș de spini); spinet (var. spiniș), s. n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, s. f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s. m. (plantă, Cnicus benedictus).pálmă-cu-spíni s. f.spin (bot., tehn., fiz.) s. m., pl. spinispin-muscălésc s. m.spínul-cérbului s. m.