SPAȚIONÁRE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – V. spaționa.SPAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a spaționa și rezultatul ei. [ spaționa].spaționáre s. f., g.-d. art. spaționăriiSPAȚIONÁ, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – Din germ.
spationieren.SPAȚIONÁ vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta rândurile culese. [Pron. -ți-o-. / germ. spationieren].SPAȚIONÁ vb. tr. a spația. ( germ. spationieren)SPAȚIONÁ vb. v. depărta, distanța, îndepărta, rări, spația.spaționá vb., ind. prez. 1 sg. spaționéz, 3 sg. și pl. spaționeáză