SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din rus. sotnik.
SÓTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)
SÓTNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
sótnic s. m., pl. sótnici
SÓTNIC ~ci m. (în armata țaristă) Comandant al unei sotnii de cazaci. /rus., pol. sotnik